În principiu, cadrul legal privind sănătatea şi securitatea în muncă este reprezentat de Legea 319/2006 – Legea privind sănătatea şi securitatea în muncă. Prin urmare, conform dispoziţiilor actului normativ prezentat, angajatorul are obligația de a asigura securitatea și sănătatea lucrătorilor în toate aspectele legate de muncă.
Pe de altă parte, fiecare lucrător are obligaţia de a-şi desfășura activitatea, în conformitate cu pregătirea și instruirea sa, precum și cu instrucțiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât și alte persoane care pot fi afectate de acțiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă. În caz contrar, lucrătorului în cauză îi poate fi imputată infracţiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate și sănătate în muncă.
Cum este definită infracţiunea prezentată?
Din perspectiva reglementării juridice, infracțiunea menționată este prevăzută la art. 350 Cod penal, fiind recent introdusă în cuprinsul său. La origini, acţiunea incriminată se regăsea în art. 38 din Legea nr. 319/2006 cu unele modificări. Ulterior, legiuitorul a considerat oportună renunțarea la condiția gravității pericolului creat și la agravanta prevăzută la alin. (2), precum și modificarea limitelor speciale de pedeapsă.
Astfel, în sensul legii, prin nerespectarea măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă se înţelege:
- nerespectarea de către orice persoană a obligaţiilor şi a măsurilor stabilite cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă, dacă prin aceasta se creează un pericol iminent de producere a unui accident de muncă sau de îmbolnăvire profesională, se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă (varianta tip);
- cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează repunerea în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor şi utilajelor, anterior eliminării tuturor deficienţelor pentru care s-a luat măsura opririi lor (forma asimilată),
- faptele prevăzute în alineatele anterioare săvârşite din culpă se pedepsesc cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă (varianta atenuată).
În reglementarea anterioară, infracţiunea de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă prezenta şi o variantă agravantă, însă legiuitorul a dorit să evite apariţia unor confuzii din cauza formei menţionate în reglementările anterioare când utilizarea noțiunii de ”consecințe deosebite” din art. 38 (Legea nr. 319/2006) și ”consecințe deosebit de grave” întâlnită la art. 146 din vechiul Cod penal conducea la o interpretare diferită.
Care este structura infracţiunii de nerespectare a măsurilor legale de securitate şi sănătate în muncă?
Ca regulă, structura unei infracţiuni priveşte următoarele aspecte:
- Obiectul juridic,
- Obiectul material,
- Subiectul infracţiunii,
- Latura obiectivă,
- Latura subiectivă.
Prin obiect juridic al infracțiunii înțelegem relațiile sociale privitoare la protecția muncii. Totodată, dacă ne referim la noțiunea de obiect material, acesta nu există.
Referitor la subiectul activ al infracțiunii, acesta se “construiește” în jurul prevederilor Legii nr. 319/2006 privind securitatea şi sănătatea în muncă. Astfel, poate fi considerat subiect activ al infracţiunii în cauză orice persoană care lucrează/participă la activităţile legate de muncă ori asistă în orice altă calitate. Totuși, legea impune şi respectarea unei condiţii suplimentare, respectiv persoana în cauză trebuie să fie informată cu privire la măsurile de securitate și protecție existente.
Un aspect important, nu poate avea calitatea de subiect activ persoana care desfăşoară în mod ilicit activităţi care privesc munca/nu au legătură cu sarcinile de lucru sau fără aprobarea angajatorului. De asemenea, în privința subiectului pasiv, acesta poate fi principal (statul) cât și secundar (persoana prejudiciată).
Din perspectiva elementului material, avem în vedere acțiunea sau inacțiunea de nerespectare a obligațiilor și măsurilor privitoare la securitatea și sănătatea în muncă, fapt care generează un pericol efectiv de accident sau de îmbolnăvire profesională. Pe de altă parte, forma asimilată poate fi realizată doar prin acțiunea de repunere în funcţiune a instalaţiilor, maşinilor și utilajelor care au fost oprite în prealabil pentru eliminarea deficienţelor în funcţionare, constând în producerea unei stări de pericol. De menţionat, în acest context, legiuitorul a urmărit simpla incriminare a unei infracțiuni de pericol abstract. Prin urmare, în cazul formei reglementate în cadrul alin.(2), săvârşirea infracţiunii nu este condiţionată de producerea unui accident de muncă ori provocarea unei boli profesionale.
În ceea ce privește forma de vinovăţie cerută, apreciem că infracțiunea prevăzută la art. 350 din trebuie comisă cu intenție în formele menţionate în cadrul alin. (1) şi (2), respectiv culpă în forma prevăzută la alin. (3). Nu în ultimul rând, actele pregătitoare (acte care pregătesc condiţiile de trecere la executarea acţiunii sau inacţiunii) și tentativa (punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea, executare care a fost însă întreruptă sau nu și-a produs efectul) nu au fost incriminate de legiuitor.
Sursă imagine: Pixabay
