Malpraxis medical (I) | Accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale

1

În ultimele decenii, dezvoltarea spectaculoasă a tehnologiei a furnizat unităților sanitare și medicilor instrumente noi și extrem de eficiente de diagnostic (ecografia, RMN-ul, CT-ul etc) și de tratament (antibiotice, laser, chirurgie endoscopică etc).

În acest context, medicul a devenit responsabil în raporturile sale cu pacienții, astfel încât, dacă diagnosticul stabilit sau tratamentul pe care îl aplică nu sunt în acord cu nivelul științei medicale în acel moment, pacientul poate introduce în justiție fie o acțiune civilă, fie o plângere penală pe temeiul culpei profesionale (medicale), în sensul neutilizării sau utilizării defectuoase a mijloacelor terapeutice pe care le avea la dispoziție.

Totuși, înainte de a se adresa justiției, este recomandabil ca pacientul să solicite unității sanitare în cadrul căreia a urmat tratamentul medical comunicarea documentelor medicale referitoare la starea sa de sănătate şi la actele medicale efectuate, pentru a le prezenta ulterior unui specialist (avocat sau medic legist) care, în urma studierii acestor acte medicale, va fi în măsură să îl îndrume pe pacient spre calea legală pentru obținerea unor juste despăgubiri.

Potrivit art. 24 din Legea 46/2003 privind drepturile pacientului, pacientul are acces la datele medicale personale. Totodată, art. 9 alin. (1) din Norma din 2016 de aplicare a Legii 46/2003 (aprobată prin Ordinul nr. 1410/2016 emis de Ministerul Sănătății) prevede că unităţile sanitare din România trebuie să asigure accesul neîngrădit al pacienţilor la datele medicale personale.

Modalitatea concretă prin care pacientul poate solicita aceste documente este completarea formularului „Solicitare privind comunicarea documentelor medicale personale„, prevăzut în anexa nr. 3 a Normei de aplicare a Legii 46/2003, și înregistrarea cererii la unitatea sanitară (spital sau clinică privată). Recomandăm completarea acestui formular în două exemplare, unul pentru unitatea sanitară și unul pentru pacient – care va fi vizat de înregistrare și ulterior păstrat de pacient (ca dovadă a înregistrării solicitării).

Potrivit dispozițiilor Normei, eliberarea copiilor documentelor medicale solicitate se face de către unităţile sanitare în termen de maximum 48 de ore de la înregistrarea solicitării și după completarea de către pacient a formularului „Declaraţie privind comunicarea documentelor medicale personale”, prevăzut în anexa nr. 4 la Normă.

Prin completarea anexei nr. 5 la Normă ”Acordul pacientului privind comunicarea datelor medicale personale”, pacientul poate desemna o altă persoană (spre exemplu, rudă sau avocat) căreia să îi fie comunicate documetele medicale solicitate.

După primirea documentelor medicale solicitate, este recomandat ca pacientul să consulte fie un avocat, de preferință specializat în cauze de malpraxis medical, fie un medic legist, pentru a fi consiliat în mod corect cu privire la problema sa.

În situația în care unitatea medicală nu comunică pacientului documentele solicitate sau comunică documentele doar în parte, acesta are posibilitatea de a se adresa instanței de judecată competente (judecătoria în raza căreia are sediul spitalul sau clinica privată) cu o acțiune civilă (obligație de a face) prin care solicită obligarea unității sanitare la comunicarea tuturor documentelor medicale, în temeiul dispozițiilor Legii 46/2003 și a Normei din 2016 de aplicare a Legii 46/2003. Taxa de timbru aferentă acestei cereri de chemare în judecată este în cuantum de 20 de lei.

Mai jos veți regăsi anexa nr. 3 și 5 din Norma din 2016 de aplicare a Legii 46/2003 privind drepturile pacientului (aprobate prin Ordinul nr. 1410/2016 emis de Ministerul Sănătății).

LinkedIn
Facebook
Twitter
andrei tarau - avatar

Andrei Tărău

Cu o experiență practică de peste 10 ani în domeniul dreptului, Andrei Tărău este titularul Cabinetului de avocatură omonim și este motivat și pregătit să ajute clienții din toată țara în rezolvarea litigiilor de malpraxis medical.

Call Now Button