În data de 25 august 2017, Călin Florin I., în vârstă de 22 de ani, se prezintă la Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea pe fondul unor dureri în fosa iliacă dreaptă, grețuri, vărsături, inapetență și fatigabilitate.
Analizele paraclinice nu relevă modificări semnificative, hemoleucograma este în parametri normali, fără semne de leucocitoză, iar examenul ecografic nu descrie inflamația apendicelui.
Fără a mai efectua alte investigații suplimentare (spre exemplu un C.T.), medicul chirurg general MARIUS F. stabilește diagnosticul de apendicită acută și dispune internarea pacientului pe secția de chirurgie generală pentru aplicarea tratamentului medico-chirurgical constând în apendicectomie.
A doua zi (26 august), medicul chirurg intervine chirurgical, însă intraoperator decelează lichid seros în cantitate medie pe care îl aspiră, sindrom aderențial, precum și o formațiune tumorală imposibil de disecat (diagnosticat ca bloc apendicular), motiv pentru care întrerupe intervenția, practică debridarea, lavajul și drenajul cavității peritoneale.
Postoperator, pacientul este transferat pe secția de chirurgie generală, iar până la data externării, 30 august 2017, medicul chirurg nu mai dispune efectuarea altor investigații paraclinice. Recomandările la externare sunt: regim igieno-dietetic, repaus fizic relativ, pansamente sterile cu soluție de betadină, tratament conform rețetei și control chirurgical conform programării, fără a fi menționată însă medicația prescrisă.
După externare, starea de sănătate a pacientului este nefavorabilă, motiv pentru care în data de 1 septembrie 2017 acesta se prezintă la Spitalul Pelican din Oradea în stare gravă. În urma examinărilor clinice și paraclinice se stabilește diagnosticul de peritonită acută generalizată, fistulă intestin subțire și se intervine chirurgical de urgență pentru salvarea vieții pacientului. Intraoperator se practică excizia masei tumorale de la nivelul apendicelui și enterorafia, iar blocul tumoral rezecat este trimis la examen histopatologic.
Pe fondul unei evoluții lent favorabile, pacientul este externat din Spitalul Pelican în data de 14 septembrie 2017, dar la câteva zile de la externare debutează o simptomatologie specifică unei patologii renale, motiv pentru care pacientul se internează la Spitalul Clinic Municipal Cluj-Napoca în data 20 septembrie 2017.
Examinările clinice și paraclinice conduc la stabilirea diagnosticului de insuficiență renală acută, motiv pentru care se intervine chirurgical pentru rezolvarea etiologiei obstructive a insuficienței renale, fiind montate două stenturi la nivel ureteral bilateral. Pe perioada internării pacientul mai suferă o intervenție chirurgicală întrucât examinările decelează lichid intraabdominal, care este evacuat.
Pe durata internării în spitalul din Cluj-Napoca, pacientul primește rezultatul examinării histopatologice efectuate în cadrul Spitalului Pelican din Oradea, care relevă o patologie malignă, respectiv un Limfom non-Hodgkin (cancer limfatic), motiv pentru care pacientul solicită externarea pentru a efectua tratamentul medical oncologic în Turcia.
În perioada următoare, pacientul urmează un tratament oncologic la Centrul Medical Andalou din Turcia, iar starea sa de sănătate se ameliorează și se dispune externarea sa în 2 noiembrie 2017. În prezent pacientul este complet vindecat de patologia malignă.
În ianuarie 2020, pacientul a introdus o acțiune civilă de malpraxis medical la Judecătoria Oradea (ulterior instanța și-a declinat competența în favoarea Tribunalului Bihor) prin care a chemat în judecată medicul chirurg și spitalul angajator pentru ca instanța să îi oblige în solidar la plata unor despăgubiri bănești cu titlu de daune morale.
În esență, s-a reclamat conduita medicală deficitară a medicului chirurg în fiecare etapă a actului medical întreprins pe perioada internării pacientului, astfel:
- la internarea din data de 25 august 2017 a stabilit un diagnostic greșit, întrucât investigațiile paraclinice (analize de sânge și ecografie) nu ridicau suspiciunea unei apendicite acute;
- neefectuarea unui diagnostic diferențial la internare cu alte patologii precum ileita terminală din boala Crohn, tuberculoza, infecția cu Nisseria sau limfoamele non-Hodgkin (situația ar fi impus efectuarea unei examinări C.T. în acest sens);
- efectuarea operației din data de 26 august 2017 fără a exista indicație chirurgicală, intervenție care a făcut mai mult rău decât bine, cauzând apariția altor complicații în evoluție;
- supravegherea și monitorizarea postoperatorie deficitară – medicul nu a indicat efectuarea unor examinări suplimentare după operație;
- externarea prematură a pacientului cu recomandări greșite/incomplete.
Principalul și cel mai grav prejudiciu cauzat de către medicul chirurg prin conduita sa medicală neglijentă este reprezentat de punerea în primejdie a vieții pacientului, întrucât acesta ar fi decedat în lipsa intervenției chirurgicale efectuate în Spitalul Pelican din Oradea. De asemenea, prin acest act medical precar s-a întârziat diagnosticarea patologiei maligne și s-au creat premisele pentru apariția unor complicații (peritonita și insuficiența renală), complicații care puteau fi evitate prin stabilirea unui diagnostic precoce. În mod evident, malpraxisul medical i-a cauzat pacientului o traumă psihologică profundă.
În cursul cercetării judecătorești în primă instanță, au fost efectuate două expertize medico-legale, prima de către S.M.L. Bihor, iar a doua de către I.N.M.L. „Mina Minovici” București (din comisa de expertiză la supliment făcând parte actualul director, fostul director și șeful de laborator de specialitate), însă concluziile medicilor legiști sunt cu totul contrare opiniei noastre, aceștia apreciind în mod unanim că diagnosticul de apendicită acută a fost corect, intervenția chirurgicală a fost oportună, supravegherea postoperatorie a fost corectă, iar decizia de externare a fost optimă.
În anexe se regăsesc rapoartele de expertiză medico-legale la care am făcut referire, ale căror concluzii sunt, în opinia noastră, în profund dezacord cu adevărul faptic, astfel cum rezultă el din actele și datele medicale ale speței, precum și în dezacord cu adevărul științific.
Cu toate acestea, inclusiv unul dintre organismele de autocontrol ale Medicinei Legale (Comisia de avizare și control din cadrul I.N.M.L. București) a achiesat la concluziile medicilor legiști, considerând că acestea sunt susținute științific.
În prezent dosarul civil se află în stare de judecată, urmând ca cel mai probabil să fie solicitat la următorul termen de judecată avizul Comisiei superioare medico-legale din cadrul I.N.M.L. București pentru a lămuri, în esență, dacă conduita medicală a medicului chirurg a fost sau nu în acord cu standardul de îngrijire și tratament pentru simptomatologia și afecțiunile prezentate de pacient pe durata internării în Spitalul Clinic Județean de Urgență Oradea.
Aștept și opiniile dumneavoastră cu privire la caz, documentele și datele medicale ale cazului regăsindu-se consemnate în actele medico-legale anexate.
Documente și expertize:
