Potrivit legii malpraxisului medical (Legea nr. 95 din 2006 privind reforma în domeniul sănătății), pe durata exercitării profesiei în regim salarial sau/şi independent medicul, medicul stomatolog, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care acordă servicii medicale sunt obligați să încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională, denumită popular asigurare de malpraxis.
Așadar, niciun cadru medical nu poate să își desfășoare activitatea profesională pe teritoriul României dacă nu a încheiat o asigurare de răspundere civilă sau dacă acest document nu este valabil. De aceea, o copie a asigurării va fi prezentată înainte de încheierea contractului de muncă, fiind o condiție obligatorie pentru angajare, iar asigurarea se va păstra la clinica sau spitalul angajator.
În termeni uzuali, malpraxisul este greșeala profesională care cauzează pacientului un prejudiciu material și sau/moral, și implică răspunderea civilă a personalului medical și a furnizorului de produse și servicii medicale, sanitare și farmaceutice, respectiv obligă persoana vinovată la repararea prejudiciilor cauzate pacientului prin conduita ilicită.
Toate cadrele medicale răspund civil pentru prejudiciile produse prin greșelile comise la locul de muncă, în această categorie fiind incluse, potrivit legii malpraxisului, neglijența, imprudența sau cunoștințele medicale insuficiente pentru exercitarea profesiei. Toate acțiunile menționate anterior strict enumerativ sunt concretizate în greșeli sau abateri de la standardul de îngrijire și tratament în proceduri de prevenție, diagnostic și tratament.
Totodată, angajații din sistemul medical răspund civil și pentru nerespectarea confidențialității, a consimțământului și a obligativității acordării îngrijirilor medicale.
Asigurări pot fi încheiate și de către spitale, clinici, policlinici, dispensare, sanatorii, cabinete particulare pentru faptele ilicite proprii, respectiv pentru:
- Infecţiile nosocomiale;
- Defectele cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
- Folosirea materialelor sanitare, dispozitivelor medicale, substanțelor medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanție sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
- Acceptarea de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical etc.
Important de menționat este că răspunderea civilă nu înlătură alte tipuri de răspundere, precum cea disciplinară sau penală, dacă fapta comisă constituie și o abatere disciplinară sau o infracțiune, după caz.
Așadar, victima unui malpraxis medical poate solicita despăgubiri de la persoana vinovată (cadru medical sau instituție medicală) fie urmând calea civilă, înaintând la instanța de judecată competentă o acțiune pentru antrenarea răspunderii civile delictuale, respectiv tribunalul în raza căruia își are domiciliul pârâtul, fie urmând calea penală, prin formularea unei constituiri de parte civilă în procesul penal.
Importanța asigurării de malpraxis medical rezultă din aceea că asigurătorul este, de principiu, obligat să suporte/achite despăgubirile materiale și morale acordate de către instanțele de judecată pacienților pentru repararea prejudiciilor produse prin fapte ilicite specifice activității profesionale. Potrivit legii, despăgubirile ce vor fi suportate de asigurător vor include şi eventualele cheltuieli ocazionate de un proces pentru pacient, dar și cazurile în care asiguratul este obligat la plata acestora.
Așadar, în situația în care un cadru medical este chemat în judecată de un pacient, cel dintâi poate să cheme în garanție asigurătorul de răspundere profesională și să solicite instanței de judecată ca, în situația în care va fi obligat la plata despăgubirilor către pacient, asigurătorul să fie obligat la plata acestor despăgubiri, în limitele stabilite prin contractul de asigurare.
În cazul unui proces penal cu acțiune civilă exercitată de către victimă sau rudele acesteia, persoana acuzată va avea posibilitatea de a cere introducerea în cauză a asigurătorului de răspundere profesională în calitate de parte responsabilă civilmente, pentru a fi obligată la plata despăgubirilor, la fel, în limitele prevăzute în contractul de asigurare.
De aceea, este important pentru cadrele medicale care încheie un astfel de contract de asigurare de malpraxis medical să verifice care sunt sumele de bani prevăzute în contractul de asigurare ca și limite de despăgubiri pentru daune materiale și pentru daune morale, respectiv să se asigure că aceste limite de despăgubiri sunt substanțiale.
O recomandare pentru cadrele medicale, în situația existenței unei reclamații de malpraxis medical, este aceea de a notifica asigurătorul despre acest fapt într-un termen cât mai scurt, recomandabil chiar în ziua primirii reclamației, în caz contrar, asigurătorul va putea invoca lipsa informării sale despre eveniment pentru a fi exonerat de plata despăgubirilor la care va fi obligat cadrul medical în proces.
