Autopsia medico-legală

 Autopsia mai este cunoscută și sub denumirea de necropsie. Aceasta este o examinare a corpului unei persoane care a decedat pentru a determina, în principal, cauza medicală a morții.

Autopsia este o procedură medicală care utilizează disecția, cu scopul de a obține informații anatomice despre cauza, natura, amploarea și complicațiile bolii suferite în timpul vieții de subiectul autopsiat.

Autopsia medico-legală are ca obiect studiul unui cadavru sau al rămășițelor umane în scopul informării autorității judiciare asupra cauzelor și împrejurărilor morții. Aceasta este realizată de către medicii legiști, la solicitarea organelor judiciare.

Un aspect relevant de reținut în privința realizării autopsiei medico-legale este că aceasta se poate efectua chiar fără acordul de voință din partea membrilor de familie a celui decedat.

Principalele obiective ale autopsiei-medico-legale sunt:

• identificarea cadavrului, dacă identitatea sa nu este cunoscută;
• stabilirea datei, felului și a cauzei medicale a morții;
• existența unor leziuni traumatice, mecanism de producere, natura agentului vulnerant  și legătura de cauzalitate dintre leziuni și deces;
• identificarea unei conduite medicale necorespunzătoare (malpraxis medical), etc.

Așadar, un aspect crucial pe care îl poate dezvălui autopsia medico-legală este stabilirea modalității decesului, mai exact, ne ajută să aflăm dacă suntem în prezența unei morți violente sau neviolente.

1. Moartea violentă este acea moarte care a rezultat în urma utilizării intenționate a forței, puterii fizice sau a constrângerilor rezultate în urma unor amenințări asupra propriei persoane. În unele situații, putem vorbi și de moarte violentă prin omisiune, în cazul în care între subiecți există un raport de dependență (de exemplu: mama și nou-născutul, situația în care mama comite acte de neglijență față de acesta).

Sunt violente, printre altele, decesele rezultate din răni cu armă de foc sau cuțit sau lovituri fizice, dar sunt considerate morți violente și sinuciderile, decesele întârziate cauzate de traume fizice, otrăviri, droguri, etc.

Conform art. 185 din Codul de procedură penală, „autopsia medico-legală se dispune de către organul de urmărire penală sau de către instanţa de judecată, în caz de moarte violentă ori când aceasta este suspectă de a fi violentă sau când nu se cunoaște cauza morţii ori există o suspiciune rezonabilă că decesul a fost cauzat direct sau indirect printr-o infracțiune ori în legătură cu comiterea unei infracţiuni.”

Ori de câte ori se stabilește din punct de vedere medical că un deces a fost violent, se vor continua procedurile judiciare specifice pentru a se stabili împrejurările în care a survenit moartea, persoanele responsabile de deces și în final pentru a se stabili dacă se impune aplicarea unei sancțiuni juridice.

Moartea violentă poate surveni în următoarele împrejurări: accident, suicid, omor, eutanasie și execuție capitală. Din acest motiv, moartea subită a fost considerată exemplul caracteristic de moarte suspectată de criminalitate. În cazul morții subite, apariția ei rapidă și natura sa neașteptată, imposibilitatea deducerii ei logice din lipsa antecedentelor, sunt factori care indică spre ipoteza unei morți violente, lucru care face necesară și obligatorie efectuarea unei autopsii medico-legale, pentru a putea identifica în mod corect cauza morții.

În categoria morții violente accidentale sunt incluse și decesele consecutive activității medicale (diagnostic-terapeutică) printr-o conduită medicală inadecvată situației, cum ar fi: intervenție chirurgicală defectuoasă, tratament efectuat sau aplicat cu întârziere, nesupraveghere corespunzătoare a pacientului etc.

Referitor la moartea consecutivă a unei boli infecțioase produsă de microorganisme patogene (viruși, bacterii, micoplasme, fungi etc.), fără a ne referi la modul de acordare a asistenței medicale, aceasta poate fi violentă sau neviolentă în funcție de modul și împrejurările în care s-a produs contaminarea microbiană ce a declanșat starea de boală care, în final, va determina decesul.

Așadar, ori de câte ori infecția organismului se va produce cu intenție sau din culpă, iar persoana respectivă moare datorită infecției respective, moartea va fi violentă.

2. Moartea neviolentă este moartea care se produce fără a încălca dreptul la viață al ființei umane și de regulă, fără intervenția unui agent traumatic extern organismului.

În categoria aceasta se încadrează;

– moartea naturală (de bătrânețe), aceasta survine la vârste înaintate, fiind rezultatul procesului fiziologic de îmbătrânire;

• moartea patologică (de boală), aceasta este rezultatul evoluției unei afecțiuni, a unei boli pentru care pacientul urma sau nu un tratament medical. Este cel mai frecvent tip de deces.

În cazul acestui tip de moarte efectuarea autopsiei medico-legale nu este obligatorie, mai ales dacă este cunoscută ante deces cauza morții (spre exemplu; moartea survenită ca urmare a intervenției fazei terminale a unei boli).

În categoria morților suspecte de a fi violente care atrag obligativitatea efectuării autopsiei medico-legale sunt incluse:

1. a) moartea subită – produsă brusc, la cel mult 24 de ore de la debutul simptomatologiei, în plină stare de sănătate (posibil aparentă);
2. b) decesul unei persoane a cărei sănătate, prin natura serviciului, este verificată periodic din punct de vedere medical;
3. c) decesul care survine în timpul unei misiuni de serviciu, în incinta unei întreprinderi sau instituții;
4. d) decesul care survine în custodie, precum moartea persoanelor aflate în detenție sau private de libertate, decesele în spitalele psihiatrice, decesele în spitale penitenciare, în închisoare sau în arestul poliției, moartea asociată cu activitățile poliției sau ale armatei în cazul în care decesul survine în cursul manifestațiilor publice sau orice deces care ridică suspiciunea nerespectării drepturilor omului, cum este suspiciunea de tortură sau oricare altă formă de tratament violent sau inuman;
5. e) multiple decese repetate în serie sau concomitent;
6. f) cadavre neidentificate sau scheletizate;
7. g) decese survenite în locuri publice sau izolate;
8. h) moartea care este pusă în legătură cu o deficiență în acordarea asistenței medicale sau în aplicarea măsurilor de profilaxie ori de protecție a muncii;
9. i) decesul pacientului care a survenit în timpul sau la scurt timp după o intervenție diagnostică sau terapeutică medico-chirurgicală;
10. j) decesul care survine la scurt interval de timp de la internarea într-o unitate sanitară, timp în care nu s-a putut stabili un diagnostic prin care să poată fi explicat decesul și care să excludă o moarte violentă;
11. k) decesul persoanelor tinere sau a celor în cazul cărora familia sau rudele nu pot confirma prin documente medicale existența unei afecțiuni susceptibile de a produce decesul;
12. l) moartea prin inhibiție (moartea reflexă) prin siderarea funcțiilor vitale ce se produce la indivizi sănătoși (cu ”autopsie albă”), dar cu o reactivitate particulară la stimuli, la care datele de anchetă pun în evidență un eveniment traumatic imediat anterior decesului ce nu a determinat leziuni traumatice care, prin gravitatea lor, să poată explica decesul, exercitat asupra unei zone recunoscute ca reflexogenă ;
13. m) moartea funcțională sau dinamică (moarte prin inhibiție psihică de origine centrală), situație în care la autopsie nu se pun în evidență niciun fel de leziuni sau modificări organice (”autopsie albă”), iar din datele de anchetă nu se pot obține elemente care măcar să sugereze o acțiune traumatică.

Potrivit dispozițiilor Legii nr. 104/2003, autopsia anatomopatologică este realizată în afara oricărui proces penal și are o natură administrativă, fiind executată pentru a confirma, preciza sau completa diagnosticul clinic, inclusiv decesul copiilor sub un an, indiferent de locul decesului, precum și decesele materne care nu sunt cazuri medico-legale.

Prin urmare, înainte de a se stabili felul de autopsie care trebuie realizată, este imperativ necesar a se stabili dacă în cauză există obligația legală de a efectua o necropsie medico-legală, în conformitate cu dispozițiile art. 185 alin. (1) și (2) Cod procedură penală și art. 34 alin. (2) din Normele procedurale privind efectuarea expertizelor, a constatărilor și a altor lucrări medico-legale, aprobate prin Ordinul comun al ministrului sănătății nr. 255/04.04.2000 și al ministrului justiției nr. 1134/C/25.05.2000.

Astfel, în cazul oricărui deces în care există suspiciunea unor implicații medico-legale, șeful serviciului de anatomie patologică din cadrul spitalului are obligația de a anunța organele de urmărire penală competente, pentru a se dispune efectuarea unei expertize necropsice de către instituția de medicină legală.

Sursă imagine: Freepik