Malpraxisul stomatologic constă într-o neglijență imputabilă unui medic stomatolog sau tehnician dentist al cărui comportament profesional a deviat de la standardul stabilit în respectivul domeniu pentru persoanele cu o pregătire și experiență similare, și a cauzat o vătămare pacientului.
Astfel, se consideră că există un caz de malpraxis stomatologic atunci când se constată că o persoană a suferit un prejudiciu (fizic, mental, emoțional, material etc.) pe care altfel nu l-ar fi suferit, dacă îngrijirea medicală care i s-a acordat nu ar fi fost neglijentă, o vătămare apărută tocmai ca o consecință a acestui tratament stomatologic impropriu.
Potrivit legii române, pacientul care este victima unui malpraxis stomatologic este îndreptățit la o justă despăgubire pentru repararea prejudiciilor materiale (cheltuielile cu tratamentul stomatologic greșit, costul tratamentelor viitoare), precum și a prejudiciilor morale (suferința fizică și psihică cauzată de aceste greșeli).
Pacientul vătămat are mai multe opțiuni pentru a obține despăgubirile bănești de la medicul responsabil, spitale și finalmente asigurători. Cea mai simplă metodă de a fi despăgubit este pe cale amiabilă, pacientul putând să-i solicite medicului stomatolog sau tehnicianului dentar restituirea sumelor de bani achitate pentru tratamentul stomatologic incorect.
În cazul în care medicul stomatolog nu dorește să îl despăgubească pe pacient, cel din urmă poate să îl cheme în judecată pe medicul stomatolog alături de clinica sau spitalul angajator, cu solicitarea obligării acestora la plata despăgubirilor bănești. Pârâții vor putea la rândul lor să cheme în garanție asigurătorii de răspundere profesională pentru malpraxis, care vor despăgubi apoi pacienții în limitele contractelor de asigurare.
În cursul procesului civil, pacientului îi revine obligația să demonstreze malpraxisul medical, în principal, prin intermediul expertizei medico-legale care va fi efectuată de o comisie de medici specialiști, iar odată dovedită fapta se vor putea cuantifica și acorda despăgubirile de către instanța de judecată.
Taxa de timbru pentru investirea tribunalului cu judecarea cauzei de malpraxis – medicină dentară este una fixă, de 100 lei, indiferent de cuantumul pretențiilor, iar costul expertizei medico-legale este unul relativ mic.
Durata medie de soluționare a unui proces de malpraxis stomatologic poate dura câțiva ani de zile, hotărârea primei instanțe putând fi atacată cu apel și recurs.
Totuși, dacă prejudiciul cauzat de medicul stomatolog pacientului este de o valoare redusă și poate fi ușor remediat de un alt specialist, nu credem că este rentabil pentru pacient să se adreseze justiției. În această situație, pacientul poate demara prin intermediul unui specialist avocat sau mediator o procedură de conciliere cu medicul stomatolog, cu principalul scop de a obține repararea prejudiciului, fără intervenția organelor statului.
Prezentele informații sunt valabile și pentru tratamentele efectuate de medicii din specialitatea chirurgie maxilo-facială, constând în inserarea de implanturi dentare, lucrări oarecum asimilate domeniului stomatologiei.
Sursa foto: FreePik