Deseori, în viața de zi cu zi, ne confruntăm cu situația în care, pacienți fiind, personalul medical ce ne acordă serviciile medicale necesare comite o eroare profesională generatoare de pagube. Cadrele medicale sunt: medicul, medicul dentist, farmacistul, asistentul medical şi moaşa care, din neglijenţă, imprudență sau cunoştinţe medicale insuficiente în exercitarea profesiunii, cât și actele individuale în cadrul procedurilor de prevenţie, diagnostic sau tratament, săvârșesc o faptă de malpraxis medical și răspund pentru prejudiciile produse.
Raspunderea civila a personalului medical
Provenit din limba latină și limba greacă (malus = „rău” și praxis = „practică”) și reglementat de Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătăţii, numită în continuare „Legea malpraxis-ului”, malpraxisul poate antrena atât răspunderea disciplinară, cât și răspunderea civilă pentru fapta comisă, în mod proporțional cu gradul de vinovăție, iar, în anumite situații, se poate ajunge chiar și la răspunderea penală a personalului medical, însă doar în circumstanțele în care fapta întrunește condițiile constitutive ale unei anumite infracțiuni.
Art. 653 din Titlul XVI al actului normativ antemenționat stipulează la alin. (2) și alte două situații în care personalul medical răspunde civil:
- pentru prejudiciile ce decurg din nerespectarea reglementărilor privind confidenţialitatea, consimţământul informat şi obligativitatea acordării asistenţei medicale;
- pentru prejudiciile produse în exercitarea profesiei şi atunci când îşi depăşeşte limitele competenţei, cu excepţia cazurilor de urgenţă în care nu este disponibil personal medical ce are competenţa necesară.
În mod natural, răspunderea civilă reglementată de Legea malpraxis-ului nu înlătură angajarea răspunderii penale, dacă fapta care a cauzat prejudiciul constituie infracțiune conform legii penale. În plus, prejudiciul în discuție poate fi atât în formă materială (cheltuieli cu tratamente medicale, medicamente, etc.), cât și în moral (suferință psihică, fizică, etc).
Pe de altă parte, în anumite circumstanțe, subliniem că, în conformitate cu art. 654, personalul medical nu este răspunzător pentru daunele şi prejudiciile produse în exercitarea profesiunii atunci când acţionează cu bună-credinţă în situaţii de urgenţă, cu respectarea competenţei acordate sau când prejudiciile se datorează condiţiilor de lucru, dotării insuficiente cu echipament de diagnostic şi tratament, infecţiilor nosocomiale, efectelor adverse, complicațiilor şi riscurilor în general acceptate ale metodelor de investigaţie şi tratament, viciilor ascunse ale materialelor sanitare, echipamentelor şi dispozitivelor medicale, substanțelor medicale şi sanitare folosite. Totuși, și în aceste cazuri, este nevoie ca cineva să devină responsabil pentru prejudiciile pacientului, tocmai de aceea intervine răspunderea unităților sanitare, fie ele publice sau private, care răspund civil în anumite cazuri:
- infecţiile nosocomiale, cu excepţia cazului când se dovedeşte o cauză externă ce nu a putut fi controlată de către instituţie;
- defectele cunoscute ale dispozitivelor şi aparaturii medicale folosite în mod abuziv, fără a fi reparate;
- utilizarea unor materiale sanitare, dispozitive medicale sau substanţe medicamentoase şi sanitare, după expirarea perioadei de garanţie sau a termenului de valabilitate a acestora, după caz;
- acceptarea de echipamente şi dispozitive medicale, materiale sanitare, substanţe medicamentoase şi sanitare de la furnizori, fără asigurarea prevăzută de lege, precum şi subcontractarea de servicii medicale sau nemedicale de la furnizori fără asigurare de răspundere civilă în domeniul medical.
În același mod, producătorii de echipamente medicale și medicamente, subcontractorul de servicii medicale sau nemedicale și chiar furnizorii de utilități (gaz, electricitate, apă etc) pot să răspundă civil pentru prejudiciile cauzate pacienților.
În cazul în care consideri că te confrunți cu un caz de malpraxis și vrei să îl reclami, poți să sesizezi diferite instituții:
- Comisia de monitorizare şi competenţă profesională pentru cazurile de malpraxis din cadrul Direcției de Sănătate Publică, constituită în conformitate cu art. 679 din Legea 95/2006;
- Administrația unității sanitare, în baza Codului Muncii;
- Depunerea unei plângeri la Colegiul Medicilor, pentru o răspundere disciplinară;
- Instituția procuraturii, pentru antrenarea răspunderii penale;
- Instanța de judecată, pentru antrenarea răspunderii civile.
Comisia de monitorizare şi competenţă profesională, structură dedicată cazurilor de malpraxis, poate fi sesizată atât de persoana în cauză sau, după caz, reprezentantul legal al acesteia, care se consideră victima unui act de malpraxis săvârşit în exercitarea unei activităţi de prevenţie, diagnostic şi tratament, cât și de succesorii persoanei decedate ca urmare a unui act de malpraxis. În cazul în care comisia este sesizată, sunt desemnați aleatoriu, din lista naţională a experţilor, un grup de experţi sau un expert care dispun de cel puţin acelaşi grad profesional şi didactic cu persoana reclamată, în funcţie de complexitatea cazului, pentru efectuarea unui raport asupra cazului. Ulterior, comisia stabileşte, prin decizie, dacă în cauză a fost sau nu o situaţie de malpraxis, decizie ce poate fi contestată la instanţa de judecată competentă, în termen de 15 zile de la data comunicării deciziei.
În cazul în care pacientul sesizează direct instanța de judecată, procedura nu va mai include administrarea probelor de către comisie, iar în situația în care se dorește evitarea oricărei structuri menționate, se poate apela și la un mediator pentru a ajunge la un acord pecuniar.
Sursă imagine: pixabay.com
